In procesul fiziologic al formarii si dezvoltarii dintilor, eruptia dentara este etapa cu cel mai mare rasunet clinic pentru copil sau adolescent si chiar pentru parinti. In cursul eruptiei dentare, mai ales a dintilor temporari, pot  apare o serie de manifestari: congestie locala, cresterea salivatiei, sensibilitate locala marita, senzatie de prurit gingival, stare de agitatie.Toate aceste semne clinice sunt considerate fiziologice (normale).

    Abaterile de la normal constituie stari patologice ale eruptiei dentare. Incluzia dentara este cea mai frecventa, reprezentand retentia intraosoasa sau submucoasa a unui dinte complet dezvoltat, peste perioada normala de eruptie, fara a avea posibilitatea sau tendinta de a erupe. Cauze locale: tulburari care intereseaza dintele in timpul perioadei de dezvoltare in grosimea osului, obstacole in calea eruptiei dintelui,reducerea spatiului de pe arcada prin diverse mecanisme (macrodontie -dinti cu volum mare, incongruenta -nepotrivirea -dento-alveolara prin ereditate incrucisata, deficite de crestere scheletica, tendinta filogenetica de reducere dimensionala a structurii osoase scheletale).

    Cel mai frecvent raman in incluzie molarii de minte inferiori, caninii superiori, molarii de minte superiori, premolarii doi. Pentru stabilirea diagnosticului de incluzie dentara, examenul radiologic este indispensabil, acesta aducand elemente deosebit de utile. De altfel, incluzia este, in multe cazuri, descoperita intamplator, cu ocazia efectuarii unei radiografii de ansamblu a aparatului dento-maxilar. Tulburarile ce acompaniaza eruptia sau incluzia molarului de minte pot duce la aparitia unor manifestari clinice variate.

     Complicatiile septice, prin infectarea sacului pericoronar, determina dureri spontane de intensitate variabila, jena in deglutitie, limitarea deschiderii gurii. Fenomenele inflamatorii pot retroceda  dupa cateva zile, fie spontan, fie printr-un tratament antiseptic.

    Molarul de minte ramas in incluzie intraosoasa poate provoca la nivelul dintilor vecini: leziuni carioase, mortificari pulpare, rezorbtii radiculare. Este responsabil si pentru declansarea sau agravarea  patologiei ortodontice (inghesuiri dentare ). La nivelul mucoasei obrazului si limbii pot aparea leziuni ulcerative. Incluzia molarului de minte favorizeaza aparitia unor chisturi sau formatiuni tumorale benigne odontogene, localizate frecvent la nivelul unghiului si ramului mandibular (chist folicular, keratochist, odontom, ameloblastom).

   Atitudinea terapeutica fata de molarul de minte inclus ce a provocat complicatii inflamatorii este strict chirurgicala. Dupa cedarea fenomenelor inflamatorii  se practica odontectomia molarului de minte. Interventia chirurgicala se poate face si profilactic,atunci cand este diagnosticata incluzia.